Vreau să simt tandreţea unui înger, pasiunea devoratoare a unui demon; văd măşti... numai măşti... m-am săturat de măşti. Sunt întotdeauna curioasă ce găsesc dedesubtul lor. Şi de multe ori când aflu, sunt dezamăgită. Nu mă întrebaţi ce e cu aiureala de idei din capul meu, că întotdeauna a fost aşa... Mă simt a dracului de singură şi nu îmi dau seama de ce. Cum poţi să fii singur, dar înconjurat de oameni? Ei, uite că se poate. Nu îmi pot găsi locul. Nu mă simt bine. Nu mă simt în largul meu. Mă simt... singură. Cică mi-a spus un... prieten... că sunt o bijuterie. Dacă sunt o bijuterie, atunci de ce nu mă vrea nimeni?? Nu mai înţeleg nimic.
Tot ce ştiu e că m-am săturat de măşti. De fapt nu. Sunt sătulă de oamenii din spatele lor. Sunt curioasă dacă există cineva care să îşi poată da masca jos măcar o dată când vine vorba de lucrurile importante. Oare sunt naivă?
Da, mi s-a reproşat de multe ori că aş fi naivă. Recunosc, sunt, ce să fac? Poate o să mă învăţ minte până la urmă... sper. Între timp, mi s-a făcut cam somn. Cred că o să continui înşiruirea de idei altă dată. Între timp... savuraţi măştile mele favorite:
2 comentarii:
Nu stiu cum sa ma adresez avand in vedere ca nu t cunosc , dar pot sa afirm ca ma regasesc perfect in cuvintele tale .... Viata e un teatru ....Deci mastile sunt necesare uneori ,ia si tu o masca si hai sa jucam ! Sa vedem cine , cat poate !
ByeBye
Mda... viata chiar e un teatru... Dar daca suntem actori veritabili, vom sti ce masti sa folosim la momentul potrivit. Trebuie doar sa fim niste farseuri ai vietii, pentru a avea prilejul sa traim fericirea sa!
Trimiteți un comentariu