Fragmente de gânduri rătăcite

E 2 noaptea... de fapt, dacă mă uit mai bine la ceas, e... 02.31. Oops! Deci destul de târziu. N-am somn, mintea îmi fuge în nu ştiu câte părţi şi ce e mai grav e că sunt aşa de vreo... 2-3 luni? Da, ştiu, un om normal mi-ar spune "băi fetiţo du-te şi tu la culcare, nu mai debita prostii pe blog, mai ales că nici n-ai cine ştie ce chef şi nici nu te-a << izbit >> din plin inspiraţia ca să ne << uluieşti >> cu vreo minune de creaţie... hai, uite patul, da, ăla mare de lângă tine, întinde-te pe el şi mai lasă-ne cu << teoriile >> tale la ora asta". Dar cum nu există niciun om normal pe lângă mine acum (de fapt e Andra, care doarme dusă, dar nu se pune tocmai pentru că doarme), o să scriu şi eu pe aici până mi se face somn... Probabil că voi şterge ulterior ce am scris... sau poate nu.
Deci... despre ce să conversez cu tine, ego încăpăţânat (aşa îmi place mie să te alint, tocmai pentru că îmi dai dureri de cap)? Da, ştiu că n-am mai avut timp de mine... şi, implicit, nici de tine, dar uite, acum am luat-o razna şi "conversez" cu o faţetă de-a mea. Sinceră să fiu, îmi pare rău că te-am ignorat atâta vreme. Recunosc, uneori ar trebui să te mai ascult. Cică acum stau şi vorbesc singură. Ha ha ha. Neah, nu e de râs, de fapt mă freacă o plictiseală din aia grosieră (scuzaţi expresia, dar la ora asta chair nu-mi vine alta în minte)... Plus că mi-era dor să fiu doar eu cu mine (după cum am mai spus, Andra doarme:))))))
Tocmai mă uitam la nişte poze mai vechi şi aproape că nu m-am recunoscut. Ciudat, deoarece am impresia că nu m-am schimbat. Dar totuşi... Mă simt altfel faţă de anul trecut, faţă de acum 3 luni şi chair şi faţă de acum o lună. Eh, trece, ce pot să zic? Cred că încep să delirez... da, categoric am luat-o razna. Categoric! Sunt altcineva. Oare?... Nu îmi place să-mi rup pagini din viaţă, trebuie să învăţ, fratele meu, să mă accept cu toate ţăcănelile mele şi cu toate copilărelile mele, pentru că nu îmi place să uit ce a fost, deşi în mod inevitabil ce a fost se estompează.
În fine, ego-ul meu, deja s-a făcut târziu (de parcă nu era deja) aşa că mai bine încerc şi eu s-adorm. Noapte bună şi... mai ajută-mă şi pe mine să îmi triez din când în când micile nebunii ce tot îmi circulă prin cap în ultima vreme... hai, nu te fă că nu ştii (da, am uitat pentru o clipă că tu eşti partea aceea din mine care neagă tot ce nu îi convine). Chiar dacă nu-ţi cer întotdeauna ajutorul, ştii că am nevoie de tine, cum de asemenea ştiu şi că tu nu poţi exista fără mine (ah, ce bine mă simt când spun asta :)))))).
Hai noapte bună...

Prostiuţe de zi cu zi :D

Martie... 1 martie- "mărţişorul",3 martie- ziua mea(da, lume, am făcut şi eu 18 ani), 8 martie- ziua femeii, 22 martie- ziua lui Teo, 26 martie... Toată luna cică e plină de sărbători... atunci de ce mă simt ciudat de singură? Da, ştiu, joc a Drama Queen, am fost deja anunţată, dar să ştiţi că lucrurile mărunte ne pot aduce zâmbetul înapoi pe buze:))
De exemplu (trecând peste aşa-zisele sărbători), acum vreo 2 zile am zis şi eu că e bine să îmi citesc horoscopul(da, n-aveam de lucru şi trebuia să îmi fac)... pe luna martie... că deh, doar e luina-vedetă... şi fiţi atenţi peste ce am dat: "Coada se formează în dreapta şi vă rog să nu vă înghesuiţi. Probabil căă nu sunt destule femei din zodia Peştilor pentru toţi bărbaţii, dar ăsta nu e un motiv să vă călcaţi în picioare. Va trebui să-ţi aştepţi rîndul şi să speri să ai noroc.
Chiar şi fără astrologie au ajuns la toate urechile zvonuri despre farmecele femeii din zodia Peştilor. Are şi ea defectele ei, desigur, dar la prima vedere e întruparea primei iubiri a fiecărui bărbat, poate cu un strop de iepuraş Playboy adăugat pentru a condimenta amestecul. Cred că ar fi bine să recunoaştem de la început că femeia modernă, emancipată, cu imaginea ei dură, puternică, a făcut să crească şi mai mult valoarea fetei din Peşti. în atmosfera asta de eliberare de vechile prejudecăţi sexiste, neptuniana retrasă, drăgălaşă şi neajutorată trebuie să folosească un par ca să ţină bărbaţii la distanţă."
Deci pot să spun cu mâna pe inimă că a reuşit extrem de uşor să mă facă să râd. Nu sunt eu tipa despre care vorbesc... specialiştii, ba dimpotrivă, cred că sunt chair opusul, dar e bine să mai îţi faci de lucru cu prostiuţe de genul acesta.
Sau... dacă nici asta nu merge, întotdeauna rămâne muzica :D Uitaţi o melodie care mie personal îmi place foarte mult şi care mă linişteşte(nu mă întrebaţi unde am auzit-o prima oară sau de la cine o am, că nu mai ţin minte:P). So... here's the song: Ville Valo and Natalia Avelon- Summer Wine (da, ştiu, nu e o melodie nouă :P)

PS:Tre' neapărat să nu mai uit pe unde îmi las CD-urile, că tot eu plâng dup-aia după ele :))))