Parcă a trecut un secol de când nu am mai scris... Starea aia nasoală nu mi-a trecut... dar va trece încetul cu încetul... şi acum pot spune cu mâna pe inimă, după aproape o lună de la acel incident... că SUNT FERICITĂ CĂ SUNT SINGLE!!! Heheee acum tre' să recuperez ce am pierdut... dacă stau să mă gândesc nu cred că am mai intrat într-un club de un an şi ceva... E grav... :))))))
Şi aşa am ajuns să pun la cale un plan de bătaie... sau, mă rog, improvizez pe parcurs... O să mă distrez!!! Şi prefer să fac parte de acum încolo din categoria oamenilor care nu cedează nimic pentru nimeni... sper să îmi fie mai bine... deocamdată nu vreau decât să gust puţin din viaţa unui adolescent normal...
Deşi sunt zile în care mă mai gândesc la ce a fost... că o vreme mi-a fost şi mie bine... şi la ce va fi de acum încolo... Chiar merită să te sacrifici pentru cineva doar ca să îi fie persoanei respective bine?... Până nu îmi demonstrează cineva că da, nu mă va mai interesa de nimeni în afară de mine
Singurul remediu pentru mine în momentele acestea este muzica... o las să îmi alerge prin vene... e cel mai puternic drog pe care l-am putut vreodată întâlni... da, muzica mă va vindeca de orice urmă de melancolie...
So... yeah... it's party time!!! O să îmi droghez sufletul cu muzică... de la ea măcar nu am cum să fac supradoză :))))))
Un comentariu:
Ador discursul asta!!! Cred ca pentru majoritatea adolescentilor muzica reprezinta un drog... unul benefic, care ii reabiliteaza dupa un...esec sau care pur si simplu reda vivacitatea necesara. De curand am postat pe blogul meu un text cu subiect asemanator; te invit sa-l citesti si sa-ti spui opinia... ;P
Trimiteți un comentariu