miercuri, 23 ianuarie 2008

Mi-a venit chef de distracţie?...Hmmm...oare cât mă ţine?


Parcă a trecut un secol de când nu am mai scris... Starea aia nasoală nu mi-a trecut... dar va trece încetul cu încetul... şi acum pot spune cu mâna pe inimă, după aproape o lună de la acel incident... că SUNT FERICITĂ CĂ SUNT SINGLE!!! Heheee acum tre' să recuperez ce am pierdut... dacă stau să mă gândesc nu cred că am mai intrat într-un club de un an şi ceva... E grav... :))))))
Şi aşa am ajuns să pun la cale un plan de bătaie... sau, mă rog, improvizez pe parcurs... O să mă distrez!!! Şi prefer să fac parte de acum încolo din categoria oamenilor care nu cedează nimic pentru nimeni... sper să îmi fie mai bine... deocamdată nu vreau decât să gust puţin din viaţa unui adolescent normal...
Deşi sunt zile în care mă mai gândesc la ce a fost... că o vreme mi-a fost şi mie bine... şi la ce va fi de acum încolo... Chiar merită să te sacrifici pentru cineva doar ca să îi fie persoanei respective bine?... Până nu îmi demonstrează cineva că da, nu mă va mai interesa de nimeni în afară de mine
Singurul remediu pentru mine în momentele acestea este muzica... o las să îmi alerge prin vene... e cel mai puternic drog pe care l-am putut vreodată întâlni... da, muzica mă va vindeca de orice urmă de melancolie...
So... yeah... it's party time!!! O să îmi droghez sufletul cu muzică... de la ea măcar nu am cum să fac supradoză :))))))

14 dec. Aberaţii...

Zilele astea au fost foarte ciudate... deci mă pierd pe zi ce trece tot mai mult de mine. Când cred că am mai recuperat o bucăţică din mine...ţeapăăăăăăăăăăă... de fapt am mai pierdut una. Întrebarea e de ce se întâmplă toate astea? Ai ajuns ca nimic să nu te mai mulţumească, să nu mai zâmbeşti niciodată, să nu mai vrei să lupţi căci ai tot obosit să fii împotriva tuturor.
Din cauza lor,nu eşti fericit şi nu simţi că trăieşti. Te gândeşti că speranţa moare ultima, dar pentru tine ea a murit de mult.
Şi tu, şi eu, amîndoi trecem prin asta. Chiar dacă tu poate nu recunoşti dar eu ştiu mai bine... .Treptat,treptat,simti cum puterile te parasesc si oricat de mult ai vrea să lupţi,nu mai poţi.Singura care-ţi mai dă puterea de a trăi este iubirea,dar şi aceasta,cu timpul o să-ţi fie luată fără voia ta,şi vei rămâne singur până când D-zeu s-o îndura de tine. Crezi că asta-i trist?? Nu ştii ce vorbeşti... serios...
Deja aberez şi cred că mai bine mă bag la somn decât să mă cert cu tine... ego încăpăţânat... Mai ascultă-mă din când în când că am început să cred că îmi eşti de fapt duşman...
Dacă şi pe tine te pierd ce mai rămâne din mine?? Hai te rog, ştiu că sunt enervantă şi că îmi cade părul dar măcar tu rămâi lângă mine... Hai noapte bună şi mai gândeşte-te la ce ţi-am zis...