Doamne...chiar vreau eu să fiu îngerul tău?... Să mă contopesc cu tine?... Din păcate, nu ştiu sigur... Trebuie să învăţ să fiu uman, şi pe tine să te invăţ să fii un înger. Mă simt învins. M-ai învins. Tu, omul cult, mă fascinezi. Sunt un Înger în descompunere.
Vreau să te deversezi în mine, să-ţi dau aripile negre, vreau să zburăm în noapte, alb şi negru, întuneric şi lumină, vreau să-ţi iubesc aroganţa iar tu să mă înveţi cum să cobor de pe norul meu în putrefacţie.
În mod normal, îngerul salvează omul, dar acum te rog să nu mă obligi să fiu prea uman, nu vreau să-mi sângereze aripile din cauza umanităţii, dar vreau să fiu uman. Învaţă-mţ să te simt, dar salvează-mă de umanizare, salvează-mă de angelicitate, salvează-mă de mine ca să pot să te salvez pe tine de tine.
Sunt îngerul care te va purta pe culmi nebănuite, sunt îngerul care abia mai poate zbura, dar sunt îngerul Tău şi te voi sufoca în propria mea sublimitate degradantă...
Un comentariu:
"Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă şi în salcâmul din faţa casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse..."
Trimiteți un comentariu