Tipa din oglindă îmi zâmbeşte..."Bună îmi pare bine că te-am cunoscut..."...Parcă, parcă seamănă cu mine....aaaaa...aia sunt eu? Pffffffff...interesant...dacă nici eu nu mă mai recunosc, atunci oare ce pretenţii să am de la cei din jur? Spintec încontinuu şi nu găsesc ieşirea. De fapt, toţi suntem prinşi în enşpe mii de burţi de peşte...Cel puţin din mine, fără a încerca să dau în pesimism, tragic sau cum mai vrei să o mai numeşti, nu a mai rămas decât ecoul...Băi, mă vreau înapoi!!! În fine, hai că e târziu...şi m-a lovit o leneeeeeeee...mai scriu altă dată.
P.S.(Actually, note to self) Teo, adu-ţi aminte unde ai lăsat Cd-ul cu Stone Sour, că te-ai aiurit de tot!
2 comentarii:
"Ce e orizontul ăla?
O burtă de peşte.
Şi după burta aia ce vine?
Alt orizont...."
Şi tot aşa a rămas... de atunci
Trimiteți un comentariu