Mda, n-am mai scris de mult, aproape ca si uitasem de coltul meu de rai. Intre o bucata de zambet de sticla si o cutie plina cu vant de primavara am realizat ca imi lipseste ceva. Am gol care deja nu mai merge umplut cu un curcubeu de plumb. Mi s-a cam luat sa imi pun masca sociala de lolita masculinizata si sa pretind ca sunt bine cand de fapt nu vreau decat sa dau jos machiajul papusilor Barbie cu un pickhammer.
Si totusi, intrebarea lunii imi tot trambiteaza in urechi:
Inconjurata de o mare de oameni, de ce ma simt asa de singura?...