joi, 7 ianuarie 2010

Între un strănut şi ziua de ieri

Astăzi nu am nevoie decât de somn şi de o femeie frumoasă. Pentru că bărbaţii au ajuns să mă plictisească la culme. Şi pentru că mi-e dor să simt un parfum bun... Unul care să mă facă să tresar şi să îmi lase gura apă. Plutesc către centrul pământului cu aroma cafelei de dimineaţă în nări.
Mă sufoc. Îmi arde sufletul fiecare fulg care dansează către mine... încep să urăsc iarna! Mi-e poftă să redevin un val al mării... Între ziua de Eu şi ziua de miercuri se află o infinitate şi-un nimic. Mai pe româneşte un mare căcat.

3 comentarii:

Lucian Vâlsan spunea...

Ce-a enervat pletoasa mica asa de tare?

Teo spunea...

Nu sunt nervoasa...

Teo spunea...

Doar... radicala :)