Îmi suflu sufletul spre oglinda din baie. Au, m-am tăiat! Cum dracului am spart-o?? Sau... ce s-a spart?... Ah, gata, m-am prins, stai că trebuie să îmi adun bucăţile de suflet de pe jos. Unde Dumnezeului am lăsat făraşul de data asta?? Mamăăăă, ce mizerie am făcuuut! Grozav, cu o singură mână funcţională trebuie să...
Las-o baltă... nu mai are niciun rost. Iar sunt patetică (şi acum nu ştiu de ce mi s-a făcut dor de fosta mea profă de română... cât de bolnav!).
Un bandaj, o pastilă pentru durere şi somn. Îl las să zacă. Se usucă el şi dispare. Sau...oare se mai adună să vină la mine?... Nu prea cred.
Noapte bună, dragul meu.
Un comentariu:
Somnic pufos pletoasă mică :D
Trimiteți un comentariu