Îmi suflu sufletul spre oglinda din baie. Au, m-am tăiat! Cum dracului am spart-o?? Sau... ce s-a spart?... Ah, gata, m-am prins, stai că trebuie să îmi adun bucăţile de suflet de pe jos. Unde Dumnezeului am lăsat făraşul de data asta?? Mamăăăă, ce mizerie am făcuuut! Grozav, cu o singură mână funcţională trebuie să...
Las-o baltă... nu mai are niciun rost. Iar sunt patetică (şi acum nu ştiu de ce mi s-a făcut dor de fosta mea profă de română... cât de bolnav!).
Un bandaj, o pastilă pentru durere şi somn. Îl las să zacă. Se usucă el şi dispare. Sau...oare se mai adună să vină la mine?... Nu prea cred.
Noapte bună, dragul meu.
