Am ochii din noaptea fără lună. Mi-e sete de realitatea crudă şi de visele îngheţate. Până a îmi putea redeveni ochii căprui cu nuanţe de auriu mai durează. Mă hrănesc cu ultimele fărâme, cu golurile ce mi-au rămas înăuntru. Mă mint pentru a putea trece peste încă o zi. Cât de emo, nu?
Merit să trec mai departe. Dar trebuie întâi să învăţ Cum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu