Poveşti

Hai să ne prefacem că e totul bine şi că există Făt Frumos. Şi că Ileana Cosânzeana caută dragoste, nu conturi grase. Haaaai, o să fie amuzant! Uite, vrei să fiu eu zmeul? Ştii doar că nu mă prinde rolul de domniţă la ananghie... m-am plictisit să cred că m-ar prinde vreodată. Poate doar de bonă a ei.
Te las să te gândeşti ce rol vrei şi în ce vrei să mă prefac peste noapte. Hai să plăsmuim un basm cu Feţi Frumoşi care stau online pe mess, zmeul la ignore, în căutarea prinţesei autentice...
Dar te rog nu uita că nu mai am pic de expresivitate. Mi s-a concentrat toată în ochi. Şi dacă stau să mă gândesc... Bine, sunt eu prinţul. Dar vezi că mie nu îmi plac blondele decât dacă sunt foarte curve... lucru care ar cam strica atmosfera, nu crezi? Şi, din nou, hai să ne prefacem că e totul bine şi că toată lumea e fericită. Mulţumit?

Let it go

Am ochii din noaptea fără lună. Mi-e sete de realitatea crudă şi de visele îngheţate. Până a îmi putea redeveni ochii căprui cu nuanţe de auriu mai durează. Mă hrănesc cu ultimele fărâme, cu golurile ce mi-au rămas înăuntru. Mă mint pentru a putea trece peste încă o zi. Cât de emo, nu?

Merit să trec mai departe. Dar trebuie întâi să învăţ Cum...

Un loc lipsă

Un el şi o Ea, un Vir şi o Femina. Câteva pete de culoare în contratimp şi puţină dramă. Atât. Dintr-un Noi rămâne doar partea mai slabă, adică Ea, cu jumătate de aripă schiţată din pene de cerneală şi cărbune. Zboară, draga mea, zboară dacă poţi!
A? Nu îţi iese evadarea? Păi şi eu ce vrei să îţi fac, a? N-am cum să îţi mai desenez nici aripi, nici pene, nici măcar fulgi. El s-a dus de mult, trebuia să înveţi şi tu cum se face... măcar atât, nu?
Ia un măr negru, muşcă bine din el şi mai taci odată. Ce dramatizezi atât?!