Nu am somn. E încă una din acele nopţi în care nu am altceva mai bun de făcut decât să îmi pierd vremea uitându-mă pe pereţi. So... what's wrong this time? Habar nu am! Respir, încerc să mă liniştesc, dar, în mod paradoxal, mă simt de parc-aş fi luat sedative. Îmi simt sângele cum curge cu o viteză fermecător de dureroasă prin vene. Parc-aş inspira parfum de trandafiri.
Capul mi se învârte, dar sunt foarte lucidă. Am tuşul prelins pe obraji, rujul întins, reflexia mea se holbează atât de inexpresiv încât mă scoate din minţi. Îmi vine să o pleznesc. Arăt ca dracu. Degetele tremură. Cătuşele de argint mă ard. Nu mai am nici putere, nici chef. Mi-e lene să curăţ slobozul de vise de pe noptieră. Îl las să zacă, să se usuce. Dispare de la sine la un moment dat.
Îmi sacrific clipele de linişte pentru ceva. Nu mă pune să îţi definesc acel ceva, pentru că nu pot. E ca şi cum mi-ai cere să explic ce sunt frumuseţea, binele şi răul. Ce mama naibii, faci parte din mine şi îmi ceri să îţi explic ce e cu mine? Oricum, ştiu doar că am făcut amor cu îngerul cu ochi de foc. Şi că a plecat. Mi-e dor de impuritatea lui. Într-un fel, dacă s-ar transforma toţi îngerii în Luciferi aş fi fericită. Pentru că nu m-aş mai simţi atât de singură. Aş avea amanţi. Aş zbura goală prin oraş. Aş putea fi Eu.
Dar ca de obicei, mă trezesc... Mă doare capul. Merg să caut un Antinevralgic... sau ceva.
