Celest

Luna, fantasma nopţii, vrea să uite

tot ce e omenesc,

pentru că o doare
fiecare înghiţitură din pâinea deşertăciunii,
fiecare curcubeu de lacrimi degradante,
fiecare figură de bărbat- Ion sau Dionis
în acelaşi sânge îşi scaldă pletele de corb
de secole.
Îi ard ochii utopiile năruite ale omenirii;
aşa că s-a decis să omoare umanul
din esenţa ei.
Va deveni o fiinţă pură a întunericului.