Am fost de curând la o nuntă. Obligaţii de-alor mei pe care trebuie, se pare, să le... îndeplinesc eu. Dumnezeule mare, amintiţi-mi să nu mai fac asta! De ce? Pentru că, din câte se pare, o nuntă seamănă mai mult cu un bâlci. Chiar dacă se presupune că e nuntă de oameni "importanţi".
Ah, şi apropo de bâlciuri, la mine la Cuca Măcăii AKA în Călimăneşti, de Sfânta Maria, a fost un târg. Ok, e o metodă prin care să îmi amintesc de copilărie ţinând cont că e o tradiţie locală (tiribombe, acadele, halviţă, cocşei din zahăr, mici etc.), dar... nu când pentru 2-3 zile tot oraşul răsună a manele! De ce tot ce e bun sau tot ceea ce îl vedem bun la un moment dat se converteşte sau mai degrabă se perverteşte? Nu-mi e plăcut când tot ceea ce era bun devine rău.
De fapt, asta e problema...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu