Intre o inspiratie si o expiratie lumea mea s-a oprit pentru o fractiune de eternitate. Curiozitatea m-a facut sa spun Da unui inger cu zambet de iad. Vreau o bere sa imi linistesc pulsul. Printre razele de intuneric nu pot decat sa ma las hipnotizata de Acel zambet. Mi-e pofta de un sarut cu gust de iarna si de o imbratisare cu iz de portelan. Si nu sunt singura.
Lhuna mea plange cu lacrimi de soare. Descompunerea ei e fascinanta.
Si totusi... cred c-ar fi vremea sa reinvat sa respir aerul de drama al lumii. Sa il las sa imi circule prin vene, sa ma posede. In ultima vreme, mi-am uitat Eul pe raft. E vremea sa reincep certurile cu el. Era si timpul, nu-i asa?...
