Estetic

Aspir la un adevăr mai puternic decât iluzia fericirii. Nici nu ştii cât poate să fie de frustrant să mă mint. O fac... constant... pentru o fărâmă de linişte. Pentru împăcarea cu eul meu vândută la suprapreţ. Pot accepta orice adevăr atâta vreme cât îmi umple fiinţa.

...Calc pe ţărâna mormântului trecut cu sufletul nud. M-am dezvelit de haine, farduri, lacrimi, zâmbete şi gesturi goale. Sunt o păpuşă ruptă, cocoşată, schilodită, o marionetă fără stăpân. Sunt o urâtă a propriei mele ere haute couture. Nu îmi mai e frică de urât. Pentru că, la o adică, urâtul a devenit noul estetic.

Mă satisface!

Venin de Lună

Între un shot de tequila şi-o rază de suspin am găsit un strop de nor de zahăr. Numai că-i de un amar angelic. Zbor de pe o coardă vocală pe un pântec de rai, dar... habar nu am ce-o să găsesc.
...
Şopteşte-mi cuvinte deşarte, fă-mă să cred în păcatul suprem, am nevoie să decad ca să mă pot renaşte din puroi de soare şi venin de lună.

Bucăţi din ziua de Eu

Vreau doar să scriu. Tot încerc să maschez un gol care nu vrea sa se lase umplut. Îmi lipseşte ceva... cunoscuţii poate mi-ar spune că pragmatismul, dar e... pur şi simplu altceva. Ceva... care nu se poate explica. Nu înţeleg de ce sunt aşa cretină încât să încerc să materializez ceva ce... nu poate fi concretizat... Şi cu atât mai puţin în cuvinte.

...

Cum spunea un prieten, femeile pot "scrie" ţinând pixul/creionul/ce o fi... cu mai multe părţi ale corpului... lucru care se reflectă în ceea ce scrie (da, copyright acordat 100% acestui prieten!). Chiar aş fi curioasă în ultima vreme cum l-am ţinut. Nu vreau decât să...

...

De fapt, nu cred că vreau nimic cu adevărat. Poate asta e şi problema. Golul ăla iritant şi sufocant de prezent din jurul meu... Nu pot să-l umplu cu orice tâmpenie.

...

Ah da, am revenit la un vechi obicei. Din nou mă cert cu eul meu. Chiar nu putem face pace! Parc-am fi două fiinţe total diferite. Când el săracul face parte... tot din mine. Ce dracului, iar începi cu scandalurile în miez de noapte în loc să mă laşi să dorm?!

...

Mi-e dor de o noapte pe munte. Şi mi-e dor să face pace... cu mine. Patetic, nu?...

No title

Mi-am ars ultimele fărâme de bun simţ. De acum încolo... am devenit ca restul populaţiei. Hai să bem o vodcă mică, să îmi sărbătoresc victoria. Bottoms up!

Între un strănut şi ziua de ieri

Astăzi nu am nevoie decât de somn şi de o femeie frumoasă. Pentru că bărbaţii au ajuns să mă plictisească la culme. Şi pentru că mi-e dor să simt un parfum bun... Unul care să mă facă să tresar şi să îmi lase gura apă. Plutesc către centrul pământului cu aroma cafelei de dimineaţă în nări.

Mă sufoc. Îmi arde sufletul fiecare fulg care dansează către mine... încep să urăsc iarna! Mi-e poftă să redevin un val al mării... Între ziua de Eu şi ziua de miercuri se află o infinitate şi-un nimic. Mai pe româneşte un mare căcat.

zZZZzz

Se învârte camera cu mine... văd fluturaşi pe un perete şi... vreau să dooorm! Şi iar mă calcă pe nervi satinul vocii tale... bă, poţi să te simţi?! Dă-te de pe mine. Mersi!

Dă-mi nişte apă şi te rooog dormi...

Respiră, mă!

Îmi trebuie gheaţă. Mai exact, am nevoie de ceva care să îmi reducă din senzaţii. Sau dacă nu să le împingă la limite. Dar singurul fel în care nu vreau să mai simt ceva e cel de acum. Pentru că ... de fapt nu simt nimic.

...Ce mama dracului?!

Cred că iar mi-a luat foc simţul tactil -şi totuşi nu mă pot abţine: cum poate un Simţ să ia foc??

...

...Aeeeer!