Scrisoare catre Fat Frumos

De cand nu am mai incercat sa dau de tine... Imi promisesei ca ma inveti sa lupt cu zmeul. Mi-ai promis ca imi arati cum poate viata sa fie frumoasa. Am crezut ca buzduganul va izbi intr-o zi in usa mea si-am sa ies sa te imbratisez. Trebuia sa crestem mari si sa ne luptam cu toti zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat Frumos... Nimeni nu mai vrea sa fie viteaz... sau cinstit... sa viseze... sau sa iubeasca.

Pe toti ii aud cum se plang ca viata e o lupta, dar nu cred ca stie cineva sigur cand a invins si cand a fost invins. Mi-ai promis ca o sa ma inveti ce e onoarea, Fat Frumos, dar nimeni nu mai foloseste cuvantul asta. Mi-ai spus ca o sa zburam peste mari si tari, dar eram sigura ca nu voi putea zbura... Mi-e dor sa visez, Fat Frumos!!!

De ce nu ma aperi? De ce nu Te aperi?? Eu nu pot sa fac asta pentru tine... De ce pana si tu, Fat Frumos, ai devenit un las?? Unde e basmul promis? Unde e lumea despre care mi-ai povestit? De ce m-ai mintit, Fat Frumos?...

Sa stii... Mi-e dor sa iti vad zambetul... zambetul acela pe care il aveai cand o intrebam curioasa pe Sfanta Duminica ce e un print. Mi-e dor sa te chinui sa ma inveti cum sa ma dau peste cap de trei ori si sa ma transform in foc mistuitor. Mi-e dor de calul tau alb. Imi promisesei ca ma lasi sa zbor pana la Dumnezeu cu el... Ah, si as vrea sa mai stii ceva... Mi-e dor de noi...

                                                                                                          Teo

Intre ieri si maine

Si m-am trezit...

creierul meu concepe doar

constientul- metafizica lumii concrete;

am visat? Probabil...

sufletul a dezertat; face amor

cu o fantasma printre

masinarii ruginite si formule algebrice;

de-acum singuratatea

e culoarea mea favorita.

Reasons to be

The scent of a woman

The brown eyes of a gipsy

The bittersweet taste of my love

The sound of music in the morning

The angel's wings

My demon's kiss...

These are the things that keep me

Alive.

Clipa unei nopti

O jale e in orisicine...

Dormeai adanc incolacita-n mine.

Da, e vremea rozelor ce mor-

Iar tu ai sfaramat si roza ultima de plumb

Acum imi scartaie aripele de plumb.

Si dragostea avu loc-

Si-am inceput sa-mi sfasii solitudinea

Doar inefabilul clipei de plumb...

Just for tonight...

Just for tonight, we'll keep on dancing
And the city won't tell a soul
Just for tonight, the lights are shining
And our secret stays untold...

Nuntă şi bâlci. Bâlci şi nuntă

Am fost de curând la o nuntă. Obligaţii de-alor mei pe care trebuie, se pare, să le... îndeplinesc eu. Dumnezeule mare, amintiţi-mi să nu mai fac asta! De ce? Pentru că, din câte se pare, o nuntă seamănă mai mult cu un bâlci. Chiar dacă se presupune că e nuntă de oameni "importanţi".
Ah, şi apropo de bâlciuri, la mine la Cuca Măcăii AKA în Călimăneşti, de Sfânta Maria, a fost un târg. Ok, e o metodă prin care să îmi amintesc de copilărie ţinând cont că e o tradiţie locală (tiribombe, acadele, halviţă, cocşei din zahăr, mici etc.), dar... nu când pentru 2-3 zile tot oraşul răsună a manele! De ce tot ce e bun sau tot ceea ce îl vedem bun la un moment dat se converteşte sau mai degrabă se perverteşte? Nu-mi e plăcut când tot ceea ce era bun devine rău.
De fapt, asta e problema...

Remarci

Nu mai pot. Mi-a ajuns. I've had enough, for crying out loud! I'm done with you all. Nu mai sunt aceeaţşi de acum 2 ani, nu mai sunt aceeaşi nici măcar de acum 2 luni, nu aveţi ce să-mi mai faceţi, so fuck off!! E viaţa Mea.
Off topic: de ce se bagă în vieţile altora tocmai oamenii complexaţi de propria viaţă? E mai fain să faci pe psihologul pentru altcineva? De ce nu se ajută întâi e ei înşişi dacă tot sunt atât de... pricepuţi?