Mi-a venit chef de distracţie?...Hmmm...oare cât mă ţine?

Parcă a trecut un secol de când nu am mai scris... Starea aia nasoală nu mi-a trecut... dar va trece încetul cu încetul... şi acum pot spune cu mâna pe inimă, după aproape o lună de la acel incident... că SUNT FERICITĂ CĂ SUNT SINGLE!!! Heheee acum tre' să recuperez ce am pierdut... dacă stau să mă gândesc nu cred că am mai intrat într-un club de un an şi ceva... E grav... :))))))
Şi aşa am ajuns să pun la cale un plan de bătaie... sau, mă rog, improvizez pe parcurs... O să mă distrez!!! Şi prefer să fac parte de acum încolo din categoria oamenilor care nu cedează nimic pentru nimeni... sper să îmi fie mai bine... deocamdată nu vreau decât să gust puţin din viaţa unui adolescent normal...
Deşi sunt zile în care mă mai gândesc la ce a fost... că o vreme mi-a fost şi mie bine... şi la ce va fi de acum încolo... Chiar merită să te sacrifici pentru cineva doar ca să îi fie persoanei respective bine?... Până nu îmi demonstrează cineva că da, nu mă va mai interesa de nimeni în afară de mine
Singurul remediu pentru mine în momentele acestea este muzica... o las să îmi alerge prin vene... e cel mai puternic drog pe care l-am putut vreodată întâlni... da, muzica mă va vindeca de orice urmă de melancolie...
So... yeah... it's party time!!! O să îmi droghez sufletul cu muzică... de la ea măcar nu am cum să fac supradoză :))))))

14 dec. Aberaţii...

Zilele astea au fost foarte ciudate... deci mă pierd pe zi ce trece tot mai mult de mine. Când cred că am mai recuperat o bucăţică din mine...ţeapăăăăăăăăăăă... de fapt am mai pierdut una. Întrebarea e de ce se întâmplă toate astea? Ai ajuns ca nimic să nu te mai mulţumească, să nu mai zâmbeşti niciodată, să nu mai vrei să lupţi căci ai tot obosit să fii împotriva tuturor.
Din cauza lor,nu eşti fericit şi nu simţi că trăieşti. Te gândeşti că speranţa moare ultima, dar pentru tine ea a murit de mult.
Şi tu, şi eu, amîndoi trecem prin asta. Chiar dacă tu poate nu recunoşti dar eu ştiu mai bine... .Treptat,treptat,simti cum puterile te parasesc si oricat de mult ai vrea să lupţi,nu mai poţi.Singura care-ţi mai dă puterea de a trăi este iubirea,dar şi aceasta,cu timpul o să-ţi fie luată fără voia ta,şi vei rămâne singur până când D-zeu s-o îndura de tine. Crezi că asta-i trist?? Nu ştii ce vorbeşti... serios...
Deja aberez şi cred că mai bine mă bag la somn decât să mă cert cu tine... ego încăpăţânat... Mai ascultă-mă din când în când că am început să cred că îmi eşti de fapt duşman...
Dacă şi pe tine te pierd ce mai rămâne din mine?? Hai te rog, ştiu că sunt enervantă şi că îmi cade părul dar măcar tu rămâi lângă mine... Hai noapte bună şi mai gândeşte-te la ce ţi-am zis...

Iubire la pachet, iubire la kilogram, iubire la...ce?

Zi de zi descopăr lucruri noi...mmdea, ce să spun... de exemplu azi mi s-a dovedit pentru a nu ştiu câta oară că iubirea nu există... de fapt vreau să spun că iubirea adevărată nu există pentru că presupune prea multe sacrificii...
Sunt persoane care nu pot renunţa la nimic pentru nimeni, sunt persoane care fac compromisuri şi persoane care îşi sacrifică până şi eul pentru cineva. Şi mai devreme sau mai târziu tot se termină totul. Se spune că nimeni nu cunoaşte mai bine bărbatul decât o curvă(scuzaţi expresia). Aşa că decât să ne consumăm nervii de dragul cuiva nu ar fi mai bine să fim toate nişte curve? Ar fi mai la îndemână... numai că nu toate avem stofă de...damă de companie(hai să fiu totuşi mai finuţă, deşi nu are chiar acelaşi înţeles). Şi atunci oare ce ne rămâne de făcut?
Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost
încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt
doar un preludiu.... Iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvârşească, să devină cineva, să devină o lume el însuşi de dragul cuiva.
Şi acum mă întreb... oare mă înşel? Oare poate cine va iubi CU ADEVĂRAT?? Pentru că de multe ori auzim "Te iubesc", de multe ori spunem "Te iubesc", dar oare... oare chiar e iubire?
Pentru că omul care poate exprima în cuvinte ceea ce simte iubeşte prea puţin...Adevărul e că iubirea are mai nou un înţeles decolorat. Cum sex sells, şi love stories sell...Aşa că iubirea(dacă a existat vreodată în vreunul din noi, cei profani), a devenit doar un discurs normal, cotidian, doar ceva de duzină...
Asta vrem noi de fapt?...

Eu cu Tibi...cică ne dăm mari luptători...pfff....de fapt se vede că ne prostim şi noi... aerul e de vină... Câmpulung, 17 noiembrie...2007 :P

28 nov 2007...Dialog cu sine

Tipa din oglindă îmi zâmbeşte..."Bună îmi pare bine că te-am cunoscut..."...Parcă, parcă seamănă cu mine....aaaaa...aia sunt eu? Pffffffff...interesant...dacă nici eu nu mă mai recunosc, atunci oare ce pretenţii să am de la cei din jur? Spintec încontinuu şi nu găsesc ieşirea. De fapt, toţi suntem prinşi în enşpe mii de burţi de peşte...Cel puţin din mine, fără a încerca să dau în pesimism, tragic sau cum mai vrei să o mai numeşti, nu a mai rămas decât ecoul...Băi, mă vreau înapoi!!! În fine, hai că e târziu...şi m-a lovit o leneeeeeeee...mai scriu altă dată.
P.S.(Actually, note to self) Teo, adu-ţi aminte unde ai lăsat Cd-ul cu Stone Sour, că te-ai aiurit de tot!

Aş vrea să fiu îngerul tău...

  Doamne...chiar vreau eu să fiu îngerul tău?... Să mă contopesc cu tine?... Din păcate, nu ştiu sigur... Trebuie să învăţ să fiu uman, şi pe tine să te invăţ să fii un înger. Mă simt învins. M-ai învins. Tu, omul cult, mă fascinezi. Sunt un Înger în descompunere.
     Vreau să te deversezi în mine, să-ţi dau aripile negre, vreau să zburăm în noapte, alb şi negru, întuneric şi lumină, vreau să-ţi iubesc aroganţa iar tu să mă înveţi cum să cobor de pe norul meu în putrefacţie.
     În mod normal, îngerul salvează omul, dar acum te rog să nu mă obligi să fiu prea uman, nu vreau să-mi sângereze aripile din cauza umanităţii, dar vreau să fiu uman. Învaţă-mţ să te simt, dar salvează-mă de umanizare, salvează-mă de angelicitate, salvează-mă de mine ca să pot să te salvez pe tine de tine.
     Sunt îngerul care te va purta pe culmi nebănuite, sunt îngerul care abia mai poate zbura, dar sunt îngerul Tău şi te voi sufoca în propria mea sublimitate degradantă...