Eu şi măştile Lor...

Nici nu ştiu ce să mai spun... Mi s-a demonstrat pentru a nu ştiu câta oară că e rău să visezi... să speri... să crezi în ceva mai bun... Da, sună un pic cam... emo :)))) (asta e altă discuţie cu... emo-iştii). Dar iar am o perioadă din aceea în care mă simt... ciudat... da, cred că aşa s-ar defini, ciudat.
Vreau să simt tandreţea unui înger, pasiunea devoratoare a unui demon; văd măşti... numai măşti... m-am săturat de măşti. Sunt întotdeauna curioasă ce găsesc dedesubtul lor. Şi de multe ori când aflu, sunt dezamăgită. Nu mă întrebaţi ce e cu aiureala de idei din capul meu, că întotdeauna a fost aşa... Mă simt a dracului de singură şi nu îmi dau seama de ce. Cum poţi să fii singur, dar înconjurat de oameni? Ei, uite că se poate. Nu îmi pot găsi locul. Nu mă simt bine. Nu mă simt în largul meu. Mă simt... singură. Cică mi-a spus un... prieten... că sunt o bijuterie. Dacă sunt o bijuterie, atunci de ce nu mă vrea nimeni?? Nu mai înţeleg nimic.
Tot ce ştiu e că m-am săturat de măşti. De fapt nu. Sunt sătulă de oamenii din spatele lor. Sunt curioasă dacă există cineva care să îşi poată da masca jos măcar o dată când vine vorba de lucrurile importante. Oare sunt naivă?
Da, mi s-a reproşat de multe ori că aş fi naivă. Recunosc, sunt, ce să fac? Poate o să mă învăţ minte până la urmă... sper. Între timp, mi s-a făcut cam somn. Cred că o să continui înşiruirea de idei altă dată. Între timp... savuraţi măştile mele favorite:

Vacanţă, mâncare şi... "şunci"

God, ador vacanţaaaaaaa!!! Îmi place la nebunie că niciodată nu ştiu ce mă aşteaptă a doua zi. Iniţial am în plan să ies la un suc prin oraş cu vreo prietenă, mă trezesc prin Olăneşti, la Turnu, prin Vâlcea sau la grătar la Castrul Roman. De ar fi aşa mereu... Mă simt suspicios de bine; de n-ar mai veni şcoala (frate, acum ştiu că vorbesc de parcă aş fi la grădi, dar nici profii nu au chef de noi după ce s-au umflat de cozonac&co.).
Chiar, mi s-a făcut dor de kurtos.. nu ştiu, dar întotdeauna când spun că am poftă de ceva care nu se prea găseşte pe locale, ajung într-un loc de unde pot lua... Sibiu!!! Ar fi ceva să ajung pe-acolo numai pentru mâncare.N-am mai ajuns pe-acolo de la rev... Deocamdată mă bucur de timpul liber... şi îmi doresc să nu mai vină tezele... of, Doamne, de ce trebuia să îmi aduc aminte tocmai acum, când mă simţeam şi eu bine? :((((((((
Eh, şi aşa maică-mea a avut impresia că am fost toată clasa a unsprezecea într-o continuă vacanţă... părerea ei, pentru că eu niciodată nu am stat să învăţ acasă, doar că acum i s-a pus ei pata. Oops, hai că tre´ să mă retrag... mâncareeeeee... deci când o să înceapă şcoala o să arăt ca balena Willy. Şunca mea e şi ea fericită că o las să înflorească... măcar acum, cât mai am timp, nu?

Un moment de linişte. O Respiraţie

Viaţa mea se contopeşte cu un nor, cu un demon, cu un bloc de beton. Simt. Trăiesc. Vibrez de emoţie. O emoţie degradant de dulce. Mă uit în oglindă. Văd pete. Pete de culoare, pete de imagine, pete de bucurie, pete amărui. Inspir. Trag în piept toată dulceaţa suflului fierbinte al propriului meu înger decăzut. Mă simt bine. E acea stare de bine ciudată. Eu şi eul meu am făcut pace. Pentru moment. Aş putea spune că sunt aproape fericită. Fără niciun motiv. Mă simt bine în propria-mi companie. Expir. Îmi exorcizez sufletul. Îmi golesc mintea. Nu-mi alung partea demonică. O iubesc. Şi îngerul meu o iubeşte. Sunt împăcată cu mine.
Respir. În sfârşit nu mă mai sufoc...

Fragmente de gânduri rătăcite

E 2 noaptea... de fapt, dacă mă uit mai bine la ceas, e... 02.31. Oops! Deci destul de târziu. N-am somn, mintea îmi fuge în nu ştiu câte părţi şi ce e mai grav e că sunt aşa de vreo... 2-3 luni? Da, ştiu, un om normal mi-ar spune "băi fetiţo du-te şi tu la culcare, nu mai debita prostii pe blog, mai ales că nici n-ai cine ştie ce chef şi nici nu te-a << izbit >> din plin inspiraţia ca să ne << uluieşti >> cu vreo minune de creaţie... hai, uite patul, da, ăla mare de lângă tine, întinde-te pe el şi mai lasă-ne cu << teoriile >> tale la ora asta". Dar cum nu există niciun om normal pe lângă mine acum (de fapt e Andra, care doarme dusă, dar nu se pune tocmai pentru că doarme), o să scriu şi eu pe aici până mi se face somn... Probabil că voi şterge ulterior ce am scris... sau poate nu.
Deci... despre ce să conversez cu tine, ego încăpăţânat (aşa îmi place mie să te alint, tocmai pentru că îmi dai dureri de cap)? Da, ştiu că n-am mai avut timp de mine... şi, implicit, nici de tine, dar uite, acum am luat-o razna şi "conversez" cu o faţetă de-a mea. Sinceră să fiu, îmi pare rău că te-am ignorat atâta vreme. Recunosc, uneori ar trebui să te mai ascult. Cică acum stau şi vorbesc singură. Ha ha ha. Neah, nu e de râs, de fapt mă freacă o plictiseală din aia grosieră (scuzaţi expresia, dar la ora asta chair nu-mi vine alta în minte)... Plus că mi-era dor să fiu doar eu cu mine (după cum am mai spus, Andra doarme:))))))
Tocmai mă uitam la nişte poze mai vechi şi aproape că nu m-am recunoscut. Ciudat, deoarece am impresia că nu m-am schimbat. Dar totuşi... Mă simt altfel faţă de anul trecut, faţă de acum 3 luni şi chair şi faţă de acum o lună. Eh, trece, ce pot să zic? Cred că încep să delirez... da, categoric am luat-o razna. Categoric! Sunt altcineva. Oare?... Nu îmi place să-mi rup pagini din viaţă, trebuie să învăţ, fratele meu, să mă accept cu toate ţăcănelile mele şi cu toate copilărelile mele, pentru că nu îmi place să uit ce a fost, deşi în mod inevitabil ce a fost se estompează.
În fine, ego-ul meu, deja s-a făcut târziu (de parcă nu era deja) aşa că mai bine încerc şi eu s-adorm. Noapte bună şi... mai ajută-mă şi pe mine să îmi triez din când în când micile nebunii ce tot îmi circulă prin cap în ultima vreme... hai, nu te fă că nu ştii (da, am uitat pentru o clipă că tu eşti partea aceea din mine care neagă tot ce nu îi convine). Chiar dacă nu-ţi cer întotdeauna ajutorul, ştii că am nevoie de tine, cum de asemenea ştiu şi că tu nu poţi exista fără mine (ah, ce bine mă simt când spun asta :)))))).
Hai noapte bună...

Prostiuţe de zi cu zi :D

Martie... 1 martie- "mărţişorul",3 martie- ziua mea(da, lume, am făcut şi eu 18 ani), 8 martie- ziua femeii, 22 martie- ziua lui Teo, 26 martie... Toată luna cică e plină de sărbători... atunci de ce mă simt ciudat de singură? Da, ştiu, joc a Drama Queen, am fost deja anunţată, dar să ştiţi că lucrurile mărunte ne pot aduce zâmbetul înapoi pe buze:))
De exemplu (trecând peste aşa-zisele sărbători), acum vreo 2 zile am zis şi eu că e bine să îmi citesc horoscopul(da, n-aveam de lucru şi trebuia să îmi fac)... pe luna martie... că deh, doar e luina-vedetă... şi fiţi atenţi peste ce am dat: "Coada se formează în dreapta şi vă rog să nu vă înghesuiţi. Probabil căă nu sunt destule femei din zodia Peştilor pentru toţi bărbaţii, dar ăsta nu e un motiv să vă călcaţi în picioare. Va trebui să-ţi aştepţi rîndul şi să speri să ai noroc.
Chiar şi fără astrologie au ajuns la toate urechile zvonuri despre farmecele femeii din zodia Peştilor. Are şi ea defectele ei, desigur, dar la prima vedere e întruparea primei iubiri a fiecărui bărbat, poate cu un strop de iepuraş Playboy adăugat pentru a condimenta amestecul. Cred că ar fi bine să recunoaştem de la început că femeia modernă, emancipată, cu imaginea ei dură, puternică, a făcut să crească şi mai mult valoarea fetei din Peşti. în atmosfera asta de eliberare de vechile prejudecăţi sexiste, neptuniana retrasă, drăgălaşă şi neajutorată trebuie să folosească un par ca să ţină bărbaţii la distanţă."
Deci pot să spun cu mâna pe inimă că a reuşit extrem de uşor să mă facă să râd. Nu sunt eu tipa despre care vorbesc... specialiştii, ba dimpotrivă, cred că sunt chair opusul, dar e bine să mai îţi faci de lucru cu prostiuţe de genul acesta.
Sau... dacă nici asta nu merge, întotdeauna rămâne muzica :D Uitaţi o melodie care mie personal îmi place foarte mult şi care mă linişteşte(nu mă întrebaţi unde am auzit-o prima oară sau de la cine o am, că nu mai ţin minte:P). So... here's the song: Ville Valo and Natalia Avelon- Summer Wine (da, ştiu, nu e o melodie nouă :P)

PS:Tre' neapărat să nu mai uit pe unde îmi las CD-urile, că tot eu plâng dup-aia după ele :))))

Nu ascultasem prea mult Lacrimosa, când o bună prietenă mi-a dat link-ul către melodia “Alleine zu zweit” care m-a “vrăjit” de la prima audiţie… Versurile sunt în limba germană, însă avem prin... bunăvoinţa unor oameni generoşi care le-au tradus şi varianta lor în engleză:

“At the end of truth

At the end of light
At the end of love
At the end - there are you
(The heart empties - there goes a part of me )
Nothing has survived
We have parted in silence long ago
And with every day of ‘us’
grew the lie of our love
And the further we went on our path together
The further we have grown apart

Lonely - together
We have forgotten to find us a new
Habit gaggs
Dullness suffocates
Arrogance makes you drunk
and closeness drives to flight

Dance - my life - dance
Dance with me
dance with me again
into the pure flush of naked love

If I see him/her like this
If I experience him/her
If I watch us
Something survived
And when I find strength and hope
If I could believe in us
If I could reach him/her
Have him/her for myself once more
If the base - our foundation
If we could explore us once again
If he/she only wanted
I will !”

Dar uitaţi şi videoclipul... cât este de... sugestiv :P
Lacrimosa- Alleine Zu Zweit

De la Revelion :)))))))))))))))))))))

De obicei nu mă uit înapoi... dar eh, acum şi cu mine... s-a întâmplat :P

Am uitat să pun poza asta... de revelion am fost în Sibiu la concert... şi cred că ştiţi şi voi cum e Sibiul de sărbători... e una dintre fotografiile mele favorite...